APUS


Despre Autor

Alexandru Zamfir s-a născut în anul 1988 în Bucureşti şi a ştiut dintotdeauna că va deveni, cândva, scriitor. Aşteptând cu răbdare maturitatea intelectuală şi încolţirea seminţelor plantate în timpul vremurilor tulburi ale naivei tinereţi, autorul a început să lucreze la debutul său editorial cu puţin timp înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani. Rezultatul, „Apus”, s-a conturat a fi o sinteză a ideilor filosofice şi a viziunilor despre existenţă acumulate în deceniul anterior. Principalele influenţe în domeniu sunt Carl Sagan, Eugen Ionescu sau Albert Camus.

Pe lângă preocupările literare, Alexandru Zamfir este/a fost membru al unor proiecte muzicale locale, intitulate Decomposing Black, Flesh Rodeo şi Mountains On My Back. Este, de asemenea, pasionat de cinematografie, Stanley Kubrick având o mare influenţă asupra concepţiei sale despre lume, şi de astronomie, urmărind în permanenţă misiunile robotice şi umane aruncate către Univers de era spaţială, cu care este deosebit de recunoscător să fie contemporan.

Prezentare carte (citat)

„Nu mai putem fi simpli oameni după ce experimentăm splendoarea Universului. Cosmosul rămâne imprimat pentru totdeauna în adâncul gândurilor noastre; tânjim după liniştea şi puritatea sa, rătăcind în planul terestru care acum ne pare un kitsch extenuant, un mormânt al gândurilor în care am fost îngropaţi de vii.

(...) Din savanele sângeroase ale prăfuitei Africi şi până la modulele lunare înfipte în regolitul tăcut al Lunii, ochii umani au scrutat mereu orizontul în speranţa că vor putea zări himera nesăţioasă a absolutului. Realitatea înconjurătoare ni se arată a fi din ce în ce mai complexă, deci şi relaţia dintre noi şi realitate trebuie să ţină pasul. Nu putem să ne dedicăm în totalitate aceloraşi preocupări mărunte şi meschine ca oamenii trecutului deoarece prezentul este mult mai bogat în conţinut; nu putem continua să ne prefacem că avalanşa de informaţii despre Universul vizibil nu schimbă cu nimic existenţa şi conştiinţa umană care sunt, până la urmă, doar o parte a acestuia. Regăsirea Universului şi conştientizarea importanţei acestuia reprezintă întoarcerea acasă a speciei umane. Rachetele înălţate de flăcari către cerul care acum ştim că este de fapt negru sunt cea mai pură poezie a naturii, o odă închinată gândirii şi fiinţei. Ridicaţi pe propriile picioare din incertitudinea vieţii, ascuţindu-şi conştiinţa şi raţiunea pe muchiile realităţii, oamenii se revoltă împotriva condiţiei lor, oamenii nu mai doresc să fie prizonierii gravitaţiei şi victimele complexităţii Universului - oamenii şi-au aprins focurile, apoi rachetele, şi au hotărât să se îndrepte către casă, oriunde va fi aceasta pe bolta cerească. Suntem atraşi de luminile distante ale spaţiului ca un fluture de o lampă, navigăm prin oceanul cosmic, către acestea, ca un marinar ambiţios către un far salvator. Mai departe, înlănţuiţi într-o tragică şi inexplicabilă simbioza, Omul şi Universul se îndreaptă, conştienţi sau nu, către acelaşi necunoscut al miliardelor de ani care pândesc răbdători în bezna viitorului îndepartat.

Stiinţa astronomiei şi toate consideraţiile filosofice asociate acesteia alcătuiesc împreună un memento mori fără de care nu putem să ne dăm seama că trăim.”


Cumpără


Contact

contact@alexandruzamfir.ro
fb.com/alexandruzamfirautor